Într-o dimineață, privind-o pe fetiță cum râdea în pătuțul ei, a simțit ceva ce nu mai simțise de ani întregi.
Liniște.
Nu durerea dispăruse.
Nu uitase.
Dar în locul golului care îl urmărea de atâta vreme apăruse puțină lumină.
Iar pentru Alina, ziua care începuse cu frică și disperare s-a transformat în începutul unei vieți mai bune.
Uneori, oamenii se întâlnesc exact atunci când au nevoie cel mai mult unul de celălalt.
Nu pentru a schimba trecutul.
Ci pentru a face viitorul mai ușor de trăit.
