Anii aceia au fost grei.
Zile în care vindea tot și pleca acasă cu 200 de lei în buzunar.
Altele în care stătea până seara și abia strângea bani de pâine și gaz.
Dar niciodată nu refuza pe cineva flămând.
Într-o iarnă cruntă, i-a văzut pentru prima oară.
Advertisements
Trei copii, identici, cu haine prea subțiri, stând lipiți unul de altul lângă un gard.
Nu cerșeau.
Doar priveau.
Simona le-a făcut semn cu mâna.
„Hai, măi, veniți.”
Au venit cu pași mici, neîncrezători.
Le-a pus orez, pui și lipie în trei farfurii de unică folosință.
„Nu trebuie să plătiți.”
