Curtea colegiului amuțise complet. Până și elevii care râseseră cu câteva clipe înainte stăteau acum nemișcați, privind când spre Andrei, când spre ministrul care îl ținea de umăr.
Doamna Eleonora încerca disperată să-și păstreze zâmbetul, dar fața îi devenise albă.
— Domnule ministru… cred că este o neînțelegere…
Bărbatul nici n-a lăsat-o să termine.
— O neînțelegere? a întrebat el rece. Tocmai am asistat la momentul în care ați încercat să interziceți accesul unui elev la educație pentru că este sărac.
Vocea lui puternică răsuna în toată curtea.
Eleonora și-a îndreptat sacoul și a încercat să se apere.
— Eu doar încerc să mențin standardele acestui colegiu…
— Standardele? a izbucnit ministrul. Credeți că valoarea unui elev stă în pantofii lui?
Femeia a tăcut.
Ministrul a făcut un pas în față și a ridicat dosarul pe care îl avea în mână.
— Aseară am primit rezultatele oficiale de la Bruxelles. Elevul pe care dumneavoastră l-ați dat afară din liceu în această dimineață a obținut punctaj maxim la Olimpiada Internațională de Matematică.
În curte s-a făcut liniște deplină.
