Când a oprit autobuzul în fața porții, tanti Ileana a rămas surprinsă.
— Doamne, s-a întâmplat ceva?
— Nu.
Costel a zâmbit stânjenit.
— Am venit să vă văd.
Advertisements
Bătrâna a zâmbit și ea.
Un zâmbet sincer.
Curat.
Așa cum îl avusese mereu.
În zilele următoare, șoferul a început să treacă tot mai des pe la ea.
Uneori îi aducea pâine.
Alteori medicamente.
Câte o plasă cu cumpărături.
Sau lucruri de la farmacie.
La început, femeia se simțea jenată.
Îi spunea mereu că îi va da banii.
Dar Costel schimba repede subiectul.
Într-o seară, când a intrat în casă, a observat pe masă mai multe caserole și o sacoșă pregătită.
— Pleacă cineva?
