…Am închis ochii o clipă.
Durerea din picior pulsa, dar nu era nimic pe lângă ce simțeam în piept.
— Da, am spus încet. Vreau.
Vocea mi-a tremurat, dar nu m-am răzgândit.
În salon mirosea a dezinfectant și a ceai cald. Afară ningea mărunt. Telefonul meu era pe noptieră, cu zeci de apeluri pierdute de la Andrei.
Advertisements
Nu am răspuns.
În noaptea aceea, cât timp asistentele îmi schimbau perfuzia, am sunat la Loterie. A doua zi urma să merg oficial să revendic premiul. Le-am explicat pe scurt situația. Vocea de la celălalt capăt s-a schimbat imediat.
— Doamnă, vă sfătuim să vă protejați. Și să nu divulgați nimănui detalii despre conturi.
Prea târziu pentru prima parte.
