Discuția a continuat or bune, sub umbra nucului din curte.
Ana le-a povestit despre zilele ei longi la mașina de cusut, despre facturi, despre grija constante pentru copil. Ion și Maria au vorbit despre viața lor de odinioară, despre copiii plecați la oraș, despre nepoții care ajunseseră să-i cunoască doar din poze.
La prânz, Ana a pus pe masă o ciorbă simplă și pâine caldă. Maria ajutat instintiv, ca și cum ar fi fost în casa ei dintotdeauna. Ion a reparat poarta care scârțâia de luni bune.
Seara, Andrei sa așezat între ei pe bancă și ia ascultat cum povesteau despre copilăria lor, despre școala de altădată, despre jocurile din uliță. A râs. Un râs sincer, care Anei ia umplut ochii de lacrimi.
