— Ferma asta trebuie vândută imediat, a spus. Avem deja ofertă de 18 milioane de lei.
— „Avem”?
Fața lui s-a întunecat.
— Mihai nu era sănătos la cap când a cumpărat locul ăsta.
— Minți.
— Tu nu știi ce a fost aici.
Atunci am văzut ceva în ochii lui.
Frică.
Nu furie. Nu lăcomie.
Frică adevărată.
— Ce s-a întâmplat aici? am întrebat.
Viorel a tăcut câteva secunde.
Apoi a spus încet:
— Tatăl nostru l-a bătut pe Mihai aproape toată copilăria. Într-o iarnă l-a încuiat trei zile în grajd pentru că pierduse niște bani la târg.
Am simțit că mi se taie picioarele.
— Fulger l-a ținut în viață. Calul dormea lângă el ca să nu înghețe.
Lacrimile îmi curgeau fără să-mi dau seama.
— Mihai a vrut să cumpere locul ca să-l distrugă, a continuat Viorel. Dar când a venit aici… s-a schimbat. A început să reconstruiască tot. Spunea că dacă transformă ferma într-un loc frumos, poate scapă și de trecut.
Am privit în jur.
Șemineul. Tablourile. Fotografiile.
Toată casa era o rană vindecată.
— De ce nu mi-a spus?
Viorel a râs amar.
